Vacanța este, pentru mulți copii, o perioadă în care regulile, programul și solicitările zilnice devin mai flexibile. Ora de culcare se poate schimba, diminețile încep mai târziu, timpul petrecut în fața ecranelor poate crește, iar activitățile școlare sunt înlocuite de joacă, călătorii și timp liber.
Apoi, într-un timp foarte scurt, apare tranziția către un program structurat: trezitul devreme, mersul la școală, respectarea unui orar, teme, activități extracurriculare și solicitări cognitive și sociale.
Pentru un adult, această schimbare poate părea simplă: „s-a terminat vacanța, începe școala”. Pentru creierul copilului însă, revenirea la rutină presupune o perioadă de readaptare.
De ce rutina este atât de importantă pentru copii?
Creierul funcționează mai eficient atunci când poate anticipa ceea ce urmează. Rutinele oferă predictibilitate și reduc numărul de decizii pe care copilul trebuie să le ia de la un moment la altul.
Atunci când copilul știe că dimineața se trezește la aceeași oră, se îmbracă, mănâncă, merge la școală și apoi are un anumit program după-amiaza, multe dintre aceste comportamente devin treptat automatizate.
În vacanță, însă, structura se poate modifica. Copilul are mai multe oportunități de a decide spontan ce face, când se joacă sau când merge la culcare.
Problema nu este flexibilitatea din vacanță. Dimpotrivă, perioadele de relaxare și joc sunt importante pentru dezvoltarea copilului. Dificultatea apare atunci când organismul trebuie să treacă rapid de la un ritm foarte flexibil la unul mult mai structurat.
Creierul nu funcționează „la comandă”
Revenirea la școală presupune reactivarea unor procese cognitive care sunt solicitate intens în timpul anului școlar.
Printre acestea se află funcțiile executive, un ansamblu de procese cognitive care contribuie la:
- menținerea atenției;
- inhibarea impulsurilor;
- organizarea și planificarea activităților;
- trecerea de la o sarcină la alta;
- monitorizarea propriului comportament;
- gestionarea timpului;
- reglarea emoțiilor.
Aceste abilități nu sunt complet dezvoltate în copilărie. Ele se dezvoltă progresiv pe parcursul copilăriei și adolescenței.
De aceea, un copil poate să știe foarte bine că „trebuie să își facă tema”, dar să întâmpine dificultăți reale în a începe, organiza și finaliza sarcina.
După o perioadă în care aceste capacități sunt solicitate diferit, revenirea la sarcini școlare poate necesita timp.
„Nu mai poate fi atent” sau pur și simplu se readaptează?
În primele zile sau săptămâni de școală, unii copii pot părea mai obosiți, mai distrași sau mai puțin motivați.
Acest lucru nu înseamnă automat că există o problemă de atenție. Copilul trebuie să se adapteze din nou la: atenție susținută → reguli → sarcini cognitive → așteptarea rândului → respectarea instrucțiunilor → gestionarea timpului → interacțiuni sociale. În plus, solicitarea nu este doar cognitivă. Școala presupune și un nivel ridicat de autoreglare emoțională.
Copilul trebuie să gestioneze frustrarea atunci când nu înțelege o sarcină, dezamăgirea unei note mai mici, conflictele cu colegii, anxietatea înaintea unui test sau dificultatea de a cere ajutor.
Prin urmare, oboseala de la începutul anului școlar poate reflecta nu doar efortul intelectual, ci și efortul de adaptare emoțională și comportamentală.
Somnul joacă un rol esențial
Unul dintre cele mai importante elemente ale tranziției de la vacanță la școală este schimbarea programului de somn.
În timpul vacanței, copilul poate adormi și se poate trezi mai târziu. Odată cu începerea școlii, ora de trezire devine fixă, iar organismul trebuie să se adapteze.
Somnul insuficient sau neregulat poate afecta atenția, memoria, viteza de procesare a informațiilor, dispoziția și capacitatea de autoreglare.
De aceea, „nu se poate concentra dimineața” nu trebuie interpretat imediat ca lipsă de interes sau lene.
Uneori, primul lucru care trebuie analizat este: Cât doarme copilul? Și La ce oră adoarme în mod obișnuit?. O rutină de somn stabilă este una dintre cele mai importante baze pentru funcționarea cognitivă și emoțională a copilului.
De ce ecranele pot face tranziția mai dificilă?
Vacanța poate însemna, pentru unii copii, mai mult timp petrecut pe telefon, tabletă, calculator sau consolă.
Problema nu este existența tehnologiei în sine. Dispozitivele digitale pot avea și funcții educaționale, sociale și recreative.
Dificultatea apare atunci când timpul petrecut în fața ecranelor ajunge să înlocuiască în mod constant somnul, mișcarea, interacțiunile față în față sau alte activități necesare dezvoltării.
În plus, revenirea bruscă de la un program foarte permisiv la limite stricte poate genera conflicte.
De aceea, în locul unei schimbări radicale în prima zi de școală, poate fi mai eficientă reintroducerea treptată a regulilor și a structurii.
Copilul nu are nevoie doar de rutină. Are nevoie de predictibilitate.
O rutină înseamnă repetarea anumitor activități.
Predictibilitatea înseamnă că micuțul știe ce urmează, când urmează și ce se așteaptă de la el.
De exemplu, poate fi util ca părintele să stabilească împreună cu copilul:
- ora aproximativă de trezire;
- rutina de dimineață;
- timpul dedicat temelor;
- momentele de pauză și joacă;
- timpul pentru dispozitive;
- ora de pregătire pentru somn;
- activitățile extracurriculare.
Pentru copiii mai mici, un program vizual poate fi deosebit de util.
Atunci când copilul poate vedea succesiunea activităților, nu trebuie să proceseze verbal, de fiecare dată, toate informațiile.
Tranziția poate produce și emoții
Începutul școlii nu înseamnă doar schimbarea programului.
Pentru unii copii, acesta poate reprezenta și revenirea într-un mediu în care există:
- evaluări;
- note;
- comparații;
- reguli;
- așteptări academice;
- relații sociale;
- situații conflictuale;
- teama de greșeală;
- presiunea de a performa.
De aceea, uneori, ceea ce părintele interpretează drept „nu are chef de școală” poate ascunde o emoție mai dificilă.
Copilul poate fi îngrijorat că nu va face față cerințelor, că nu va avea rezultate suficient de bune, că nu se va integra în colectiv sau că va dezamăgi adulții importanți din viața sa.
Întrebarea: „De ce nu vrei să mergi la școală?” poate primi răspunsul „Nu știu”. O întrebare precum: „Care este lucrul cel mai greu pentru tine când te gândești că începe școala?” poate deschide însă o conversație foarte diferită.
Cum pot părinții să facă tranziția mai ușoară?
Revenirea la școală nu trebuie să fie o schimbare bruscă.
1. Reintroduceți treptat programul
Cu câteva zile înainte de începerea școlii, poate fi utilă apropierea treptată a orei de culcare și a orei de trezire de programul din timpul anului școlar.
2. Păstrați timp pentru joacă
Revenirea la școală nu înseamnă că fiecare minut liber trebuie ocupat cu teme sau activități educaționale.
Joaca, mișcarea și timpul liber rămân importante pentru sănătatea și dezvoltarea copilului.
3. Nu transformați primele zile într-un test al performanței
Mesaje precum „Anul acesta trebuie să fii mult mai bun” pot crește presiunea. Mai util este să transmiteți: „Nu trebuie să îți iasă totul perfect din prima. Ai timp să te obișnuiești.”
4. Vorbiți despre emoții, nu doar despre rezultate
Întrebați copilul cum se simte, nu doar ce note a primit. „Cum a fost pentru tine azi?” poate fi uneori o întrebare mai importantă decât „Ce ai făcut la matematică?”.
5. Observați schimbările persistente
Oboseala, iritabilitatea sau lipsa de motivație pot apărea temporar în perioada de tranziție.
Este însă important ca părinții să fie atenți atunci când dificultățile sunt intense, persistente sau afectează semnificativ funcționarea copilului.
Refuzul repetat al școlii, anxietatea intensă, tulburările importante de somn, modificările persistente ale dispoziției, izolarea socială sau scăderea evidentă a funcționării pot necesita o evaluare de specialitate.
Nu este nevoie ca primul obiectiv să fie „performanța”
Uneori, în perioada de început a școlii, obiectivul principal nu este ca elevul să funcționeze imediat la nivelul maxim al capacității sale.
Primul obiectiv poate fi readaptarea.
Creierul copilului are nevoie să își regăsească ritmul, iar copilul are nevoie să își recapete sentimentul de predictibilitate și siguranță.
În loc să ne întrebăm: „De ce nu se mobilizează?” putem încerca: „De ce are nevoie pentru a se adapta?”
Această schimbare de perspectivă poate transforma începutul anului școlar dintr-o perioadă dominată de presiune într-una în care copilul este sprijinit să își recapete treptat ritmul.
În concluzie
Revenirea după vacanță presupune mai mult decât schimbarea unui program din calendar.
Pentru copil, ea înseamnă readaptarea somnului, reactivarea unor cerințe cognitive, revenirea la reguli și responsabilități, gestionarea emoțiilor și reintrarea într-un mediu social complex.
De aceea, este normal ca unii copii să aibă nevoie de timp pentru a-și regăsi ritmul.
Copilul nu este „leneș” pentru că îi este greu să revină la rutină. Iar faptul că are nevoie de câteva zile sau săptămâni pentru adaptare nu înseamnă că este lipsit de motivație.
Uneori, în spatele unui copil care pare „distrat”, „obosit” sau „fără chef” se află pur și simplu un creier care se adaptează din nou la cerințele unei perioade mai structurate.
Iar rolul adultului nu este doar să ceară adaptarea, ci și să creeze condițiile în care aceasta să fie posibilă.
