Ce este obezitatea infantilă?

Obezitatea infantilă este considerată o problemă majoră din cauza prevalenței sale ridicate și a consecințelor sale grave asupra sănătății adulților.

Definirea obezității constă în alegerea unei măsuri adecvate a grăsimii corporale și a unui deficit adecvat. Deoarece este asociat cu compoziția corporală și cu factorii de risc și pentru că se bazează pe măsurători disponibile pe scară largă, IMC (indicele de masa corporală) este acum acceptat ca o măsură valabilă a adipozității la copii. Cu toate acestea, pe măsură ce copiii cresc în dimensiuni, pragurile antropometrice pentru adipozitate trebuie să fie ajustate în funcție de vârstă. Din acest motiv, gradele ale stării nutriționale sunt de obicei evaluate în funcție de o populație de referință.

Ce a determinat apariția obezității?

Epidemia actuală de obezitate este probabil rezultatul interacțiunii dintre moștenirea noastră evolutivă și societatea consumeristă avansată din punct de vedere tehnologic de astăzi. De asemenea, în țările cu venituri mici și medii, epidemia de obezitate apare în mare parte în zonele urbanizate, cu acces facil la alimente ieftine și dense din punct de vedere energetic și cu cerințe energetice reduse în viața de zi cu zi.

Cum prevenim obezitatea la copii?

Prevenirea, în special la tineri, este considerată în mod universal drept cea mai bună abordare pentru inversarea creșterii prevalenței globale a obezității.

Butte și Ellis au calculat că este necesar un deficit energetic de >250 kcal/zi pentru a preveni creșterea în greutate ulterioară la 90% dintre copiii supraponderali – echivalentul unui copil care merge 1-2 ore/zi în plus la 1,9 km/oră – sau care consumă aproximativ o cincime mai puține calorii decât în mod obișnuit pe zi.

• Prevenirea la nivelul (familiei) – Încurajarea părinților să ofere porții adecvate de alimente, să încurajeze activitatea fizică, să maximizeze activitățile zilnice și să reducă la minimum comportamentele sedentare
• Prevenirea la nivel instituțional (grădiniță sau școală) – Cele mai multe studii de prevenire randomizate au fost efectuate în mediul școlar, deoarece acesta este considerat un „loc de întâlnire” universal pentru copii. Majoritatea programelor de prevenire implică modificarea conținutului caloric al meselor școlare și creșterea activității fizice.
• Prevenirea la nivel comunitar – Prevenirea la nivelul comunității include politici publice și campanii mass-media.
• Cadrele de îngrijire medicală pentru prevenire – Bebelușii și copiii mici sunt consultați frecvent în cadrele medicale pentru îngrijirea copiilor sănătoși și pentru îngrijiri acute.

Progresele în înțelegerea neurobiologiei tulburărilor de alimentație au dus la dezvoltarea unor tratamente țintite, cum ar fi stimularea profundă a creierului, stimularea noninvazivă a creierului și Neurofeedback-ul.

Dovezile inițiale în tulburările alimentare și bulimie sugerează că terapia Neurofeedback poate reduce simptomatologia consumului excesiv de alimente și poate îmbunătăți autoreglarea, prin modificarea activității creierului.

Rolland-Cachera, M. F., & European Childhood Obesity Group. (2011). Childhood obesity: current definitions and recommendations for their use. International Journal of Pediatric Obesity, 6(5-6), 325-331.

Han, J. C., Lawlor, D. A., & Kimm, S. Y. (2010). Childhood obesity. The lancet, 375(9727), 1737-1748.