Una dintre problemele care  preocupă cel mai mult atât părinții, cât și educatorii copiilor de la 0 la 3 ani sunt mușcăturile. Atunci când copiii își mușcă prietenii/colegii, ne simțim frustrați și supărați fără să înțelegem motivul situației și fără să știm cum să o rezolvăm.
Pentru a lucra cu micuții noștri într-un mod coerent și eficient, este important să înțelegem mai întâi ce simt.

Ce simt copiii?

Pentru copiii de la 0 luni la 3 ani, gura lor este o sursă foarte importantă de cunoaștere. Este într-un stadiu evolutiv în care gura îl face conștient de lumea din jur. Prin gură, pe lângă faptul că mănâncă, bea, scoate sunete; învață și exprimă și emoțiile pe care le simte.
Nu toți copiii își folosesc gura pentru a învăța și a se exprima cu aceeași intensitate. 

Copiii care mușcă nu o fac cu intenții rele, dar la început reacționează spontan la o situație. Depinde de adult ca si copilul să învețe că acest comportament nu este potrivit pentru a realiza ceea ce își dorește si trebuie eliminat.
Trebuie să avem în vedere că, atunci când un copil mușcă, o face pentru a exprima o emoție. Fie că este vorba de furie, gelozie, frustrare, frică sau chiar uneori bucurie.

Cu toate acestea, acționează condus de impulsurile sale, provocând durere copilului pe care il mușcă.
Adultul trebuie să îndrume copilul să învețe să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile și frustrarea, într-un mod care nu creeaza disconfort lui si celor care sunt alături de el.
De asemenea, este foarte important să-l ghidezi fără a-i afecta stima de sine și fără a-l pedepsi sau amenința.

De ce mușcă copiii?

• Mușcătura este un act instinctiv și foarte rapid, care poate trece adesea neobservat în cresa sau grădiniță.
  Originea sa se află în apărarea și supraviețuirea speciei. Copilul care mușcă, se apără pentru că se simte atacat, amenințat sau i se încalca teritoriul, deși nu îl vedem așa din exterior.
• Copilul care plânge sau țipă o face pentru a se apăra, pentru a alunga pe oricine care îi provoacă durere/disconfort și cere ajutor. Cu toate acestea, în această strategie nu există agresiune sau nu-i face rău celuilalt, astfel încât părinții și educatorii nu sunt atât de preocupați.
• Este foarte important să rețineți că cel care își mușcă colegii de clasă sau frații NU este rău, conflictual  sau agresiv. Pur și simplu este un copil care comunică, fără a folosi limbajul.
• Copilul se simte nesigur la un moment dat și mușcă alți însoțitori. De multe ori se întâmplă în perioada de adaptare, deoarece mulți copii nu s-au imprietenit încă cu alți copii de vârsta lor și folosesc mușcătura ca mecanism de apărare.
  
  

Cum se gestionează situațiile?

• Nu-l pedepsiți: copilul simte o emoție pe care nu știe să o canalizeze, să-l ajutăm în loc să-l pedepsim. Nu-l pedepsi pentru mușcături, deoarece îi va crește și mai mult disconfortul interior. Pedeapsa va oferi doar o rezolvare de moment și nu-i va arăta nicio alternativă a comportamentului. Trebuie sa i se explice ca face rau altor colegi, fiind constient ca are un comportament inadecvat.
• Aveti grija de copilul mușcat : ocupați-vă de el prin mângâieri, ton blând, fără a vorbi rău despre copilul care a mușcat. Astfel evităm să acordăm mai multă atenție copilului care a avut un comportament inadecvat
• Oferiți mesaje pozitive, niciodată negative : nu vă concentrați exclusiv pe ceea ce este greșit. De multe ori copiii au comportamente negative, deoarece este singurul mod în care atentia este asupra lui. Când apar aceste tipuri de comportamente, ei ar trebui să știe că acest lucru nu este corect, dar trebuie să profităm și atunci când copilul face lucrurile bine pentru a-și consolida stima de sine și a promova comportamente pozitive. Oferiți mesaje precum: – Prietenii sunt mangaiati, nu mușcați. 
• Recompensați copilul  – Există copii foarte sensibili care se pot simți foarte rău când văd că nu sunt acceptați. Din acest motiv, trebuie să îi facem să se simtă în siguranță, iubiți și să vadă că ceea ce nu acceptăm este comportamentul de a mușca, dar că îi iubim foarte mult, chiar dacă uneori fac lucruri care nu sunt corecte. 
  O resursă utilizată pe scară largă în educația timpurie sunt povestile. Cu poveștile putem transmite mesajul pe care îl dorim într-un mod non-direct și fără a face copilul să se simtă atacat. 
  
  Amintiți-vă că poveștile trebuie întotdeauna adaptate vârstei lor. Puteți inventa orice doriți în funcție de ceea ce trebuie să transmiteți. Este important să însoțiți poveștile cu limbaj gestual și imagini.