
Tulburarea de spectru autist, TSA, este caracterizată de prezența dificultăților în comunicare și în susținerea interacțiunilor sociale, cât și prin comportamente și interese stereotipe, repetitive (Smith, 2020).
Comunicarea socială se definește ca schimbul de idei, gânduri și informații cu altă persoană. Caracteristica comunicării este că aceasta necesită o componentă intențională; este important ca individul să vrea să inițieze și să întrețină canalul de comunicare dar și să existe elemente din limbajul non-verbal și paraverbal. Comunicarea socială este esențială în atenția susținută, interacțiunile sociale și reglarea comportamentală.
În tulburarea de spectru autist, există tulburări cărora li se asociază diferite grade de dificultate în ceea ce privește limbajul în sensul că unii copii pot fi non-verbali, verbali dar cu înțelegerea semantică redusă, verbali dar cu limbajul non-verbal deficient, cu un contact vizual slab etc. Odată cu o comunicare deficitară, apar dificultăți în planul cognitiv dar și emoțional al copilului. Acestuia îi poate fi greu să transmită nevoile sale și să înțeleagă ce i se cere și astfel emoții negative de tristețe, furie, comportamente de evitare dar și frustrare pot apărea. De aceea, intervenția timpurie asupra acestui aspect s-a dovedit a fi de mare importanță.
Multe studii au arătat că imbunătățirile observate la copiii ce au trecut prin stimularea comunicării sociale, au avut rezultate mai bune pe termen lung (s-a observat dezvoltarea limbajului, dorința de comunicare, îmbunătățirea contactului vizual), decât cele de la copiii care nu au trecut prin asemenea stimulări.
Astfel, printre metodele de stimulare a acestui element se enumeră și neurofeedback-ul.
Autorul Kouijzer și colaboratorii săi (2009) au realizat un studiu despre efectele pe termen lung al neurofeedback-ului asupra autismului.
Paisprezece copii, cu media vârstei de 10 ani, au participat la 40 de sesiuni de Neurofeedback iar în urma acestora, au fost urmăriți îndeaproape încă 12 luni.
În ceea ce privește comunicarea generală, s-au observat îmbunătățiri care au fost de durată la producerea vorbirii, sintaxă, aria semantică, coerență, conversații stereotipice (au scăzut), comunicarea non-verbală, relațiile sociale și înțelegerea contextului social.
În concluzie, intervenția timpurie asupra comunicării sociale este foarte importantă și poate fi făcută și prin neurofeedback.
Add Comment