Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care transportă, accelerează și echilibrează semnalele transmise între celulele nervoase. Neurotransmițătorii au celule țintă asupra cărora acționează, iar aceste celule pot fi la nivelul glandelor, mușchilor din organism sau la nivelul altor neuroni.
În fiecare moment din zi, miliarde de neurotransmițători lucrează în mod constant pentru a menține atât funcțiile vitale ale organismului, cât și capacitatea de învățare și concentrare. Moleculele cu rol neurotransmițător influențează, de asemenea, o serie de funcții psihologice, precum frica, starea de spirit, plăcerea și bucuria.
Cum funcționează neurotransmițătorii?
Pentru a-și îndeplini funcția de transmitere a informațiilor în organism, neurotransmițătorii trebuie să fie în contact unii cu alții. Cu toate acestea, ei nu sunt conectați direct. Din punct de vedere anatomic și funcțional, la capătul fiecărei celule nervoase există un mic spațiu, numit sinapsă, care servește ca punct de contact cu alte celule nervoase, musculare și endocrine. Acestea se numesc celule post-sinaptice. Pentru ca transmiterea între neuroni să fie posibilă, semnalele trebuie să treacă prin sinapsă.
Clasificarea neurotransmițătorilor
Tipuri de neurotransmițători clasificați după funcție:
- EXCITATORI – efect excitator asupra celulelor post-sinaptice, ceea ce înseamnă că stimulează un răspuns electric.
- INHIBITORI – efect inhibitor asupra celulelor post-sinaptice, inhibând șansele de apariție a răspunsului electric.
- MODULATORI – influențează apariția unui răspuns electric în ambele sensuri, fie de stimulare, fie de inhibiție, în funcție de nevoia organismului.
În ceea ce privește structura acestor molecule, există 6 structuri principale:
- AMINOACIZI
- Acizi gamma-amino-butiric – neurotransmițător inhibitor, contribuie la reglarea vederii, controlul motor și reglarea anxietății.
- Glutamatul – rol esențial în funcțiile cognitive precum memoria și învățarea.
- cantitatea excesivă poate cauza toxicitate cerebrală și moarte neuronală, fenomene regăsite în afecțiuni precum Alzheimer sau epilepsie.
- PEPTIDE
- Oxitocina – rol în recunoașterea socială, legăturile afective și reproducerea sexuală.
- Endorfine – inhibă transmiterea durerii, producând efecte de euforie.
- MONOAMIDE
- Epinefrina – rol excitator, cunoscută și sub numele de adrenalină.
- Norepinefrina – rol de a mobiliza corpul atunci când există un pericol în apropiere.
- Histamina – intervine în reacțiile alergice, fiind parte din sistemul imun.
- Dopamina – cunoscută și sub denumirea de ’’hormonul fericirii’’, fiind implicată în motivație, recompensă și adicție.
- Serotonina – modulează starea, somnul, anxietatea, libidoul și apetitul.
- PURINE
- Adenozina – rol în îmbunătățirea somnului, fiind o moleculă sintetizată natural în organism.
- Adenozin- trifosfat (ATP) – rol major în controlul autonomic și comunicarea inter-neuronală.
- GAZO- TRANSMIȚĂTORII
- Oxid nitric – rol important în activitatea musculaturii netede și stimulează vaso- dilatația.
- Monoxidul de carbon – ajută la modularea răspunsului inflamator.
- Acetilcolina – rol în mișcările și contracțiile musculare, precum și în procesele cognitive.
Concluzie
Neurotransmițătorii joacă un rol critic în comunicarea neuronală, influențând toate procesele din organism, de la ciclul de somn până la mișcările voluntare și funcții cognitive. Sistemul de neurotransmisie este complex și interconectat.
Sursă:
- Boto T, Tomchik SM. The excitatory, the inhibitory, and the modulatory: mapping chemical neurotransmission in the brain. Neuron. 2019;101(5):763-765.
- Purves D, Augustine GJ, Fitzpatrick D, et al., editors. What defines a neurotransmitter? Neuroscience. 2nd edition. Sunderland (MA): Sinauer Associates; 2001
Add Comment