Alegerea carierei și împlinirea profesională sunt profund legate de factori psihologici, întrucât acestea reflectă identitatea, valorile și dezvoltarea personală a unui individ.

Înțelegerea psihologiei din spatele luării deciziilor legate de carieră și a ceea ce constituie împlinirea profesională este esențială nu doar pentru indivizii care își construiesc traseul profesional ci și pentru organizațiile care doresc să optimizeze satisfacția și productivitatea angajaților.

Alegerea carierei este influențată de o varietate de factori psihologici, sociali și culturali.

Teoriile psihologice au fost folosite de mult timp pentru a explica modul în care indivizii iau decizii legate de carierele lor. Una dintre cele mai importante teorii este Teoria Personalităților Vocaționale în Mediul de Muncă a lui Holland, care propune că oamenii sunt atrași de cariere care se aliniază cu tipurile lor de personalitate. Holland (1959) a clasificat șase tipuri de personalitate fundamentale – Realist, Investigativ, Artistic, Social, Antreprenorial și Convențional (RIASEC) – și a susținut că oamenii tind să fie cei mai satisfăcuți și de succes în medii care se potrivesc trăsăturilor lor de personalitate.

De asemenea, Teoria Dezvoltării Carierelor a lui Super (1980) subliniază aspectul dezvoltativ al alegerii carierei. Super, a susținut că alegerile de carieră nu sunt un eveniment singular, ci o serie de decizii luate de-a lungul vieții, influențate de roluri, auto-concept și experiențe de viață. Conform acestei teorii, satisfacția în carieră este strâns legată de modul în care cariera unui individ se aliniază cu auto-conceptul său evolutiv și dezvoltarea personală de-a lungul timpului.

O altă teorie influentă este Teoria Carierelor Sociale Cognitive (SCCT) a lui Lent, Brown și Hackett (1994), care se bazează pe teoria cognitivă socială a lui Bandura. SCCT pune accent pe rolul autoeficacității, al așteptărilor privind rezultatele și al obiectivelor personale în formarea intereselor și alegerilor profesionale. Conform acestei teorii, credințele individului în capacitatea sa de a reuși (autoeficacitate) și așteptările privind rezultatele acțiunilor sale influențează alegerile pe care le face, obiectivele pe care le stabilește și perseverența în fața obstacolelor.

Factori care influențează alegerea carierei

Mai mulți factori psihologici impactează procesul decizional legat de carieră. Aceștia includ personalitatea, valorile, interesele, influența familiei și așteptările sociale.

• Personalitatea: Așa cum se menționează în teoria lui Holland, personalitatea joacă un rol semnificativ în alegerea carierei. Oamenii tind să graviteze către profesii care se aliniază cu trăsăturile lor fundamentale. De exemplu, indivizii cu o personalitate investigativă pot alege cariere în cercetare sau știință, în timp ce cei cu o personalitate socială pot fi atrași de profesii care implică ajutorul altora, precum sănătatea sau educația.

• Valorile: Valorile pe care le deține un individ pot influența puternic alegerile sale de carieră. De exemplu, cineva care valorizează creativitatea și independența poate fi atras de inițiative antreprenoriale sau cariere artistice. Pe de altă parte, persoanele care valorizează stabilitatea și securitatea financiară poate alege profesii mai convenționale, cum ar fi contabilitatea sau dreptul.

• Interesele: Interesele personale sunt un alt factor cheie în alegerea carierei. Interesele vocaționale, așa cum sunt descrise în modelul RIASEC al lui Holland, pot determina indivizii să urmeze cariere care se potrivesc pasiunilor lor. De exemplu, o persoană interesată de tehnologie poate alege o carieră în dezvoltarea de software sau inginerie, în timp ce cineva cu un interes în justiția socială poate opta pentru o carieră în drept sau activism.

• Influența familiei și așteptările sociale: Dinamica familială și presiunile sociale pot influența, de asemenea, alegerile de carieră. În anumite culturi, așteptările familiei joacă un rol semnificativ în determinarea traseului profesional al unui individ. Copiii pot simți nevoia de a urma pașii părinților lor sau de a îndeplini așteptările acestora, ceea ce îi determină să aleagă profesii din domenii consacrate, cum ar fi medicina, dreptul sau afaceri. De asemenea, așteptările sociale, inclusiv rolurile de gen și oportunitățile economice, pot influența deciziile profesionale.

Psihologia împlinirii profesionale

Împlinirea profesională este adesea descrisă ca un sentiment de satisfacție și sens derivat din muncă. Aceasta este influențată atât de factori intrinseci, cât și extrinseci, care includ natura muncii, mediul de lucru și valorile și obiectivele personale ale individului.

• Motivația intrinsecă: Conform Teoriei Autodeterminării a lui Deci și Ryan (1985), motivația intrinsecă – dorința de a face ceva din plăcere sau din interes propriu – este un factor cheie în împlinirea profesională. Când oamenii simt că munca lor are un sens personal, sunt mai predispuși să experimenteze un sentiment de împlinire. De exemplu, cineva care găsește sens în a ajuta pe alții, cum ar fi un asistent social sau un cadru didactic, poate obține mai multă satisfacție din cariera sa decât cineva într-un loc de muncă care pare deconectat de valorile lor personale.

• Autonomie și competență: Împlinirea profesională este strâns legată de un sentiment de autonomie și competență la locul de muncă. Deci și Ryan (1985) susțin că indivizii sunt mai susceptibili să se simtă împliniți în carierele lor dacă li se oferă libertatea de a lua decizii (autonomie) și oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile și cunoștințele (competență). Locurile de muncă care permit indivizilor să-și asume responsabilitatea muncii lor și care încurajează dezvoltarea abilităților conduc la o satisfacție mai mare și la o angajare pe termen lung.

• Echilibrul muncă-viață personală: Obținerea unui echilibru între muncă și viața personală este un alt factor semnificativ în împlinirea profesională. Un loc de muncă solicitant, fără suficient timp pentru activități personale, relații sau odihnă, poate duce la epuizare și insatisfacție. Echilibrul muncă-viață personală este deosebit de important în contextul locului de muncă modern, unde tehnologia a estompat granițele dintre muncă și viața de acasă.

• Suport social și organizațional: Un mediu de lucru susținător, incluzând relații pozitive cu colegii și managerii, joacă un rol critic în împlinirea profesională. Teoriile suportului social, cum ar fi Teoria Suportului Social (Cohen & Wills, 1985), subliniază importanța existenței unor relații interpersonale puternice și a unui sentiment de susținere din partea colegilor și supervizorilor. Suportul social oferă resurse emoționale care pot atenua efectele negative ale stresului și contribui la o satisfacție mai mare la locul de muncă.

• Avansarea în carieră și oportunitățile de dezvoltare: Oportunitățile de avansare în carieră și capacitatea de a urmări dezvoltarea personală și profesională sunt esențiale pentru împlinirea profesională pe termen lung. Cercetările sugerează că angajații care percep oportunități de avansare și dezvoltare în cadrul organizației lor sunt mai predispuși să experimenteze satisfacție profesională și să rămână motivați în carierele lor (Herzberg, 1966).

Cum să obținem împlinirea profesională?

Pentru a obține împlinirea profesională, trebuie nu doar să aleageti o carieră care se aliniază cu valorile, interesele și abilitățile lor, dar și să adoptați practici care susțin creșterea personală, echilibrul muncă-viață personală și conexiuni semnificative la locul de muncă. Stabilirea de obiective personale, căutarea dezvoltării profesionale și cultivarea relațiilor pozitive cu colegii și mentori sunt strategii esențiale pentru a stimula satisfacția pe termen lung în carieră.

Mai mult, trebuie să reevaluați continuu alegerile profesionale, deoarece valorile personale, interesele și circumstanțele de viață evoluează de-a lungul timpului. Conceptul lui Super (1980) privind dezvoltarea carierei ca un proces pe tot parcursul vieții subliniază importanța reflecției și adaptării constante în obținerea împlinirii susținute.

Concluzie

Psihologia alegerii carierei și a împlinirii profesionale este o interacțiune complexă și dinamică între preferințele individuale, valori, influențe sociale și factori de la locul de muncă. Alegerea carierei nu este o decizie statică, ci un proces modelat de teorii psihologice și dezvoltarea personală. Împlinirea profesională, la rândul său, se realizează atunci când indivizii găsesc muncă care se aliniază cu interesele, valorile și obiectivele lor, oferind totodată oportunități pentru creștere, autonomie și conexiuni sociale semnificative. Prin înțelegerea factorilor psihologici din spatele deciziilor de carieră, indivizii pot face alegeri mai informate și pot lucra pentru a obține satisfacție de durată în viața lor profesională.

Bibliografie

Cohen, S., & Wills, T. A. (1985). Stress, social support, and the buffering hypothesis. Psychological Bulletin, 98(2), 310-357

Deci, E. L., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic motivation and self-determination in human behavior. Springer Science & Business Media.

Herzberg, F. (1966). Work and the Nature of Man. World Publishing Company.Holland, J. L. (1959). A theory of vocational choice. Journal of Counseling Psychology, 6(1), 35-45.

Lent, R. W., Brown, S. D., & Hackett, G. (1994). Toward a unifying social cognitive theory of career and academic interest, choice, and performance. Journal of Vocational Behavior, 45(1), 79-122.

Super, D. E. (1980). A Life-Span, Life-Space Approach to Career Development. Journal of Vocational Behavior, 16(3), 282-298.