Tulburarea de panică este mai puțin frecventă în rândul copiilor decât în rândul adolescenților.

Atacurile de panică se pot declanșa singure sau pot fi asociate în cadrul altor tulburări anxioase (de exemplu, agorafobie, anxietate de separare), tulburări psihiatrice (cum ar fi, tulburare obsesiv-compulsivă [TOC]) sau anumite tulburări medicale (de exemplu, astm). Atacurile de panică pot declanșa o criză de astm și viceversa.

În cadrul studiului ” Predictors of Panic Attacks in Adolescents” principalele obiective au fost acelea de a identifica factorii de risc pentru apariția atacurilor de panică la adolescenți. S-a utilizat un design de cohortă prospectiv pentru a evalua următorii factori de risc:

• afectivitatea negativă
• sexul feminin
• sensibilitatea la anxietate
• tulburarea anxioasă de separare din copilărie

Acești factori de risc au fost, de asemenea, evaluați pentru a prezice apariția depresiei majore pentru a testa specificitatea lor.

Cine au fost participanții?

Eșantionul a fost format din 2 365 de elevi de liceu evaluați pe o perioadă de 4 ani. Evaluările au inclus chestionare de auto-raportare și interviuri clinice structurate. Au fost utilizate modele Cox de hazard proporțional pentru a evalua riscul.

Care sunt rezultatele?

În concordanță cu studiile anterioare, depresia majoră anterioară a prezis debutul atacurilor de panică și un istoric al atacurilor de panică a prezis debutul depresiei majore. După ajustarea efectelor depresiei, sensibilitatea la anxietate sau tulburarea de anxietate de separare din copilărie au prezis debutul depresiei majore după ajustarea efectelor atacurilor de panică anterioare.

Concluziile studiului

Afectivitatea negativă pare a fi un factor de risc nespecific pentru atacurile de panică și depresia majoră, în timp ce sensibilitatea la anxietate pare a fi un factor specific care crește riscul de atacuri de panică la adolescenți.

Experiența atacurilor de panică pare să aibă un impact negativ asupra dezvoltării psihosociale a adolescenților în această etapă crucială. În primul rând, sentimentul de sine al participanților părea să fie afectat, percepția negativă de sine fiind descrisă ca rezultat al atacurilor de panică. Participanții au descris retragerea din activitățile sociale și din prietenii, ceea ce ar putea, de asemenea, să limiteze oportunitățile de explorare a identității, ceea ce ar putea, de asemenea, să interfereze cu dezvoltarea unui sentiment de identitate (Erikson Citation1968).

Neurofeedback-ul este una din metodele puternice de reducere a atacurilor de panică fără utilizarea medicamentelor, reducând și chiar eliminând simptome de anxietate.

Hayward, C., Killen, J. D., Kraemer, H. C., & Taylor, C. B. (2000). Predictors of panic attacks in adolescents. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 39(2), 207-214.