Dacă somnul nu te ajută să te odihnești, înseamnă că cel obosit cu adevărat este sufletul…

Există o relație bidirecțională între somnul bun și sănătatea creierului. În timp ce necesitatea unui somn bun poate fi evidentă, cealaltă direcție poate să nu fie.

Un creier bolnav, pentru exemple extreme, cum ar fi bolile Alzheimer sau Parkinson, are ca rezultat un somn sever fragmentat. Acest somn puternic perturbat interferează cu procesarea normală a creierului, care apoi agravează tulburarea creierului.

Un exemplu mai puțin extrem, dar obișnuit și, din păcate, la fel de deranjant, este stresul cronic, inclusiv restricția cronică a somnului ( sindromul „arderea lumânării la ambele capete”, adica culcatul tarziu, trezirea devreme), ambele creând o stare de somn înrăutățită, care apoi agravează stresul.

Ce se întâmplă cu creierul nostru în timpul somnului?

Creierele noastre trebuie să elimine deșeurile zilnice produse de creierele noastre. Singura stare fiziologică în care se întâmplă acest lucru este somnul. Deci, somnul redus permite acumularea acestor deșeuri toxice (pentru celulele creierului) care duc apoi la moartea celulelor creierului. Acest lucru oferă, de asemenea, un mecanism pentru cercul vicios, deoarece mai puțin somn, creșterea deșeurilor, moartea celulelor creierului duc la un somn mai rău, acumularea de produse secundare mai toxice, moartea celulelor, etc.

Simptomele depresiei, convulsiile, hipertensiunea arteriala se pot agrava in conditiile in care nu dormim suficient sau dormim fragmentat (somn necalitativ). Totodata, lipsa somnului slabeste imunitatea si creste riscul de boli si infectii.

Somnul influenteaza si metabolismul: o noapte nedormita poate induce o stare prediabeticachiar si la persoanele sanatoase. Asadar, atat cantitatea, cat si calitatea somnului sunt importante pentru starea generala de sanatate.

Surse de informatie: Sleep Foundation