Fereastra de toleranță: ce se întâmplă când emoțiile și activarea organismului depășesc capacitatea noastră de reglare ?
Calmează-te! !Nu te mai gândi! !Nu ai de ce să te temi!
Sunt lucruri ușor de spus. Dar, în anumite momente, foarte greu de făcut.
Explicația nu ține doar de voință. Atunci când sistemul nostru de răspuns la stres este puternic activat, capacitatea de a gândi clar și de a ne regla emoțiile poate fi temporar redusă.
Un concept folosit pentru a descrie acest fenomen este „fereastra de toleranță”.
Ce este fereastra de toleranță?
Fereastra de toleranță descrie zona de activare în care putem face față emoțiilor și solicitărilor fără să devenim copleșiți.
Când ne aflăm în această zonă, putem să gândim, să comunicăm, să ne concentrăm și să ne adaptăm mai ușor.
Problema apare atunci când activarea devine prea mare sau prea mică. Peste limita ferestrei de toleranță putem experimenta anxietate intensă, agitație, panică, iritabilitate, tensiune corporală sau senzația că trebuie să facem ceva imediat. Creierul prioritizează detectarea și gestionarea posibilului pericol. În acel moment, argumentele raționale de tipul „nu ai niciun motiv să fii anxios” pot avea un efect limitat.
Corpul transmite deja un alt mesaj:
Ceva nu este în regulă, trebuie să reacționăm, dar putem merge și în direcția opusă.
Când solicitarea devine copleșitoare, unele persoane nu devin mai agitate, ci intră într-o stare de hipoactivare. Pot apărea retragerea, amorțeala emoțională, lipsa energiei, dificultatea de a gândi sau senzația de deconectare. Așadar, răspunsul la stres nu înseamnă întotdeauna agitație. Uneori poate însemna exact opusul.
Reglarea nu înseamnă doar „gândește pozitiv”. Capacitatea de autoreglare este influențată de numeroși factori: experiențele anterioare, somnul, stresul acumulat, senzațiile corporale, mediul și sentimentul de siguranță. De aceea, două persoane pot reacționa foarte diferit în fața aceleiași situații. Iar aceeași persoană poate tolera foarte bine o situație într-o zi și poate fi copleșită de ea într-o altă zi.
Fereastra de toleranță se poate extinde. Scopul nu este să nu mai simțim niciodată anxietate, furie sau stres. Scopul este să dezvoltăm treptat capacitatea de a rămâne prezenți și funcționali în fața unor niveluri mai mari de activare emoțională, precum și să revenim mai ușor la echilibru după momentele dificile.
Psihoterapia, dezvoltarea conștientizării corporale și emoționale, tehnicile de reglare și experiențele repetate de siguranță pot contribui la acest proces.
Poate că, în loc să ne întrebăm:
De ce nu pot pur și simplu să mă calmez?
o întrebare mai utilă ar fi:
Ce are nevoie sistemul meu în acest moment pentru a reveni într-o zonă în care mă pot regla?
Pentru că autoreglarea nu este doar o decizie. Este un proces pe care creierul și corpul îl învață.
