Autismul virtual este o tulburare a funcţionalităţii şi dezvoltării copilului datorată consumului excesiv de mediu virtual în primii trei ani de viaţă, care este similară cu tulburarea de spectru autist. Diferenţa principală dintre cele două tulburări este relaţia directă între consumul de mediu virtual şi diagnosticul de autism, ca şi factor declanşator.

În urmă cu şapte ani, câţiva psihologi din România au observat, în cazul unor pacienţi nou diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist (TSA) cu care au început un program de recuperare, o dinamică foarte diferită a ritmului de recuperare. Mai precis, pacienţii prezentau îmbunătăţiri spectaculoase, faţă de cazurile anterioare, pe toate ariile de dezvoltare, odată cu începerea protocolului de recuperare.

Analizând mai amănunţit istoricul anamnestic, am identificat un punct comun al acestor copii care se recuperau mult mai rapid. Este vorba despre un consum, în medie, de minim 4-5 ore/zi de mediu virtual în perioada 0-3 ani. Un lucru interesant este faptul că o mare parte dintre aceşti copii, au putut fi integraţi în învăţământul de masă, funcţional, şi fără a avea nevoie de ajutor de specialitate, prezentând, în general, doar probleme care ţin de înţelegerea, exprimarea corectă şi complexă a emoţiilor şi relaţiilor interumane. Mai precis, înţelegerea lucrurilor abstracte, a aluziilor, a sarcasmului şi în general a limbajului mimico-gestual pe care noi oamenii îl folosim mult în comunicare. Aceştia se aseamănă foarte mult, după recuperare, cu persoanele cu tulburare de tip Asperger.

Acest fapt ne face să concluzionăm că unul din factorii care au influenţat foarte mult apariţia elementelor specifice TSA, a reprezentat-o consumul excesiv de mediu virtual în perioada 0-3 ani, prin privarea senzoriomotorie si socioafectivă. Primi trei ani reprezentând o perioadă esenţială în dezvoltarea creierului şi a reţelelor neuronale. Între 0-2 ani creierul îşi triplează dimensiunea şi depinde foarte mult de stimularea externă. Densitatea maximă a sinapselor se atinge sub un an după naştere în zonele senzoriale ale creierului şi la 3,5 ani în girusul frontal mijlociu (Blakemore, 2008). Această fază este dominată iniţial de mecanisme „expectante ale experienţelor”, iar ulterior de mecanisme „dependente de experienţe”. Asta înseamnă că procesul de creare a sinapselor este modulat de experienţele externe, din mediu, mai precis de factorii epigenetici.

Modul diferit şi favorabil prin care copii diagnosticaţi cu TSA, care au prezentat în istoricul anamnestic, în perioada 0-3 ani, un consum mediu de peste 4 ore/zi de mediu virtual, au reacţionat la procesul terapeutic faţă de lotul de control, sugerează o legătură de cauzalitate directă între acest consum excesiv de ecrane şi comportamentele şi elementele similare celor întâlnite în TSA.

 Acest consum excesiv de mediu virtual în perioada 0-3 ani, cumulat şi cu o predispoziţie genetică, poate produce chiar o structură de neuroconectivitate tipică copiilor cu TSA, afectând structurile cerebrale pe termen lung prin influenţa factorilor epigenetici, cauzaţi de privarea senzoriomotorie şi socioafectivă, putând duce astfel la creşterea incidenţei globale a autismului la nivel naţional şi internaţional prin apariţia acestei noi forme de autism, numită în prezenta lucrare autism virtual.

Din rezultatele prezentei lucrări, diagnosticul diferenţial între această nouă formă de autism denumită Autism Virtual şi formele “clasice“ de autism se poate face numai prin aplicarea a două condiţii cumulative. Este vorba de eliminarea consumului de mediu virtual şi începerea unui program specializat de recuperare.

Surse:

Elise B. Robinson et al. – Genetic risk for autism spectrum disorders and neuropsychiatric variation in the general population. Nat Genet. 2016 , 552-555.

Zamfir M.T. – Consumul de mediu virtual și tulburarea de spectru autist la copiii cu vârste între 0-3 ani, 2017