Parasomnii și Tinitus: Tulburări de Somn și Conexiuni Complexe

Parasomniile sunt tulburări de somn care implică simptome comportamentale, senzoriale, motorii sau autonome anormale, care apar în orice etapă a somnului. Simptomele senzoriale asociate adesea includ experiențe halucinatorii asemănătoare viselor. Parasomniile sunt mai frecvente la copii, dar apar și la aproximativ 4% dintre adulți.

Deși manifestările clinice diferă, majoritatea parasomniilor împărtășesc caracteristici biologice similare. Există dovezi că parasomniile pot fi legate de stres, depresie, anxietate, tulburări dopaminergice și apnee în somn.

Un alt fenomen legat de somn care afectează o parte semnificativă din populație este tinitusul – percepția constantă a unor sunete sau bâzâituri în urechi, chiar și în absența unei surse externe. Deși tinitusul este mai frecvent la adulți și crește în prevalență odată cu înaintarea în vârstă, este adesea comorbid cu tulburări de somn, anxietate și depresie.

Parasomniile: Simptome și Tratament

• Teroarea nocturna: Se manifestă prin episoade de trezire bruscă în timpul somnului non-REM (NREM), însoțite de panică intensă și confuzie. Aceste episoade apar cel mai frecvent la copii, dar pot afecta și adulții, fiind legate de stres sau de calitatea slabă a somnului. De asemenea, pot fi asociate cu tulburări psihiatrice, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic.
• Somnambulismul: Caracterizat prin activități motorii complexe, cum ar fi mersul în somn, somnambulismul apare tot în timpul somnului NREM. La adulți, acesta este adesea asociat cu stresul sau alte factori psihologici.
• Vorbirea în somn: Un fenomen frecvent, întâlnit atât la copii, cât și la adulți, vorbirea în somn nu reprezintă o tulburare patologică și, de regulă, nu necesită tratament. Totuși, în cazuri rare, mai ales când debutul are loc după vârsta de 25 de ani sau când discursul este violent sau emoțional, poate fi indicativă pentru afecțiuni neurologice, cum ar fi epilepsia.

Tinitusul: Cauze și Legătura cu Parasomniile

Tinitusul afectează aproximativ 20% din populația adultă și are o gamă largă de cauze, printre care se numără pierderea auzului, obezitatea, boli cardiovasculare, apnee în somn și migrene.

În mod similar parasomniilor, tinitusul este adesea comorbid cu tulburări de somn și afecțiuni psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia. Mecanismele care stau la baza tinitusului includ deteriorarea prin stres oxidativ, neuroinflamația și disfuncțiile neurotransmițătorilor (dopamină, GABA).

Un aspect interesant din cercetări este diferența între nivelurile cerebrale implicate în parasomnii și tinitus. În timp ce vorbirea în somn, de exemplu, implică funcții cognitive la nivel cortical superior, tinitusul are loc la un nivel subcortical. Această diferență ar putea explica de ce fenomene precum somnambulismul și vorbirea în somn nu sunt asociate în mod obișnuit cu tinitusul cronic.

Concluzii și perspective viitoare

Deși există o asociere între parasomnii și tinitus, mecanismele exacte care leagă aceste două afecțiuni rămân neclare. Tratamentele actuale pentru parasomnii și tinitus includ medicamente și consiliere psihologică, dar studiile viitoare sunt necesare pentru a explora mai detaliat legătura dintre aceste tulburări. În special, cercetările privind relația dintre teroarea somnului și tinitus ar putea aduce informații valoroase pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și pentru o mai bună înțelegere a acestor condiții complexe.

Studiile au arătat că Neurofeedback-ul poate îmbunătăți tinitusul greu de tratat.

Prin reglarea activității cerebrale, neurofeedback-ul poate reduce intensitatea tinitusului.

Sursa: Hwang, S. R., Hwang, S. W., Chu, Y. C., & Hwang, J. H. (2021). Association of sleep terror, walking or talking and tinnitus. Journal of the Formosan Medical Association, 120(1), 145-149.