Anxietatea de separare este frecvent întâlnită la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 3 ani. Tot în această perioadă apare și frica de persoanele străine. În funcție de disponibilitatea acestor adulți, exprimată prin atingeri, voci, expresii faciale, copilul își formează un model despre sine și despre lume. Cu cât interacțiunile pe care le are cu părinții sunt mai sensibile, previzibile și empatice, cu atât modelele interne ale copilului sunt mai stabile, iar el experimentează stări de calm și liniște.

            Anxietatea de separare se poate manifesta ca o stare de nervozitate sau neliniște, atunci când părinții sunt nevoiți să se îndepărteze de copil pentru o perioadă de timp. De multe ori vine la pachet cu refuzuri sau o criză de plâns.

            Mama devine astfel o bază de siguranță, la care copilul se întoarce pentru a se reîncărca emoțional. Cu cât consecvența răspunsurilor pozitive ale mamei este mai mare, cu atât copilul își consolidează modelul pozitiv despre sine și despre ceilalți. Cu toate acestea, pe măsură ce creierul se dezvoltă, copilul dispune de capacități cognitive suplimentare, ceea ce îl predispun la a fi mai conștient de mediu, mai rezervat în apropierea străinilor și mai anxios când este despărțit de părinți.

Copilul suferă de anxietatea de separare atunci când:

• trăiește un stres foarte puternic, este îngrijorat, îi este teamă de separare, chiar și când se gândește la posibilitatea ca aceasta să intervină
• se agață de părinte, plânge și refuză să participe la activități care presupun absența părintelui
• îi este teamă că el sau părintele vor suferi sau vor fi răniți în contextul separării
• nu poate dormi fără părinte, are coșmaruri în timpul nopții
• se plânge frecvent de dureri de stomac, greață sau dureri de cap
• manifestă frecvent comportamente care au rol de a anula posibilitatea unei separări: evitare, refuz, opoziție, ezitare
• se adaptează cu greutate la grădinița sau la școală, provocările din acest mediu sunt resimțite ca fiind mult mai dificile decât sunt în realitate.

            Ce poate face părintele pentru a diminua anxietatea de separare?

• Se poate separa de copil pe perioade scurte de timp
• Pot lăsa copilul cu o persoană cu care acesta se simte confortabil și în siguranță
• Când copilul este mai mare îl pot anunța că vor să îl lase cu cineva câteva zile (planificarea în avans este o tehnică bună)
• Părintele trebuie să aibă o atitudine pozitivă, plină de încredere în momentul separării

Sursă:

Dabkowska, M., Araszkiewicz, A., Dabkowska, A., & Wilkosc, M. (2011). Separation anxiety in children and adolescents. In Different views of anxiety disorders. IntechOpen.