În articolele anterioare, am discutat despre schimbările ce apar odată cu adolescența timpurie și cea mijlocie. Astăzi ne propunem să descriem adolescența târzie (între 18 și 21 de ani… sau mai mult!)

Tinerii din adolescența târzie au finalizat, de obicei, deja dezvoltarea fizică și au atins înălțimea pe care o vor avea ca adulți. La această vârstă au tendința de a avea mai mult control asupra impulsurilor lor și pot cântări riscurile și recompensele mai bine și mai precis.

Problemele emoționale la preadolescenți au consecințe concomitente grave; ele pot, de exemplu, să împiedice succesul școlar și relațiile. Prezența acestor probleme la o vârstă fragedă poate prezice, de asemenea, un risc mai mare de boli psihice și fizice la vârsta mijlocie. Prin urmare, este important să poți detecta și trata problemele emoționale cât mai devreme posibil.

• Etapă dificilă, a descoperirilor, dar și a trezirilor și suferințelor, a managementului emoțional complicat în care există o tendință de detașare și conflict familial.
• Adolescenții care devin adulți tineri au acum un sentiment mai puternic al propriei individualități și își pot identifica propriile valori. Ei se concentrează mai mult pe viitor și își bazează deciziile pe idealurile lor. Prieteniile și relațiile romantice devin mai stabile. Ei devin mai separați de familia lor, atât fizic, cât și emoțional. Cu toate acestea, mulți restabilesc o relație „adultă” cu părinții lor, considerându-i oameni de același nivel pentru a cere sfaturi și cu cine să vorbească despre probleme grave, mai degrabă decât o figură de autoritate.

Dacă aveți dificultăți sau doriți o performanță mai ridicată, venim în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră cu următoarele servicii:

Terapia cognitiv-comportamentală ajută la:

• Conștientizarea stilului de atașament
• Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
• Identificarea comportamentelor anxioase și înlăturarea/înlocuirea lor
• Îmbunătățirea capacității persoanei de a-și exprima nevoile și emoțiile
• Identificarea gândurilor negative/ nefuncționale și flexibilizarea lor

Terapia prin neurofeedback ajută la:

• Scăderea nivelului de agitație fizică
• Calmare mentală ( reducerea vigilenței, îngrijorării excesive, creșterea toleranței la frustrare)
• Creșterea capacității de auto-control
• Reducerea gândurilor negative, preocupărilor excesive
• Creșterea performanței

Fotobiomodulare transcraniană:

• Efect de calmare datorită stimulării producției de oxid nitric
• Îmbunătățirea funcțiilor cognitive( contribuie la producerea de noi neuroni, la sinaptogeneză-formarea sinapselor între neuroni, îmbunătățirea capacității metabolice a neuronilor)